Queen – we will rock you

terapia prin “autostrada” :)

de-a lungul timpului am fost foarte inventiva in a-mi redresa starile de cacat inspirate de anumite personaje, prin muzica, shopping, tipat, scris, cam tot ce se poate well azi mi-am dat si eu seama, dupa aproape 3 ani de permis, ca viteza nu e rea ) nu ma intelegeti gresit, nu dorm la volan, asta in nici un caz ) probabil ar fi indicat sa mai dorm din cand in cand la recomandarea prietenilor care sunt ingrijorati oricum ideea e ca sa mergi cu 170km/h cu o solenza fara servo e ceva … aaa nu zic marfa, ca nu e ) e chiar inconstienta ) dar confera adrenalina =)) si o stare de f bine, ca intr-un montagne russe albastru ) pe o sina plina de denivelari care sunt strazile scumpei noastre patrii.

azi din greseala si dupa ce m-am ratacit in constanta, fiind primul drum pana la mare in care am condus eu, am iesit pe drumul cel vechi care duce spre bucuresti, si vreau sa zic ca mi-a placut f mult, drum f ok, relativ liber, masini de depasit cat sa nu te plictisesti ) dar ce-i mult strica asa ca dupa o ora si ceva am revenit pe autostrada unde am flash-uit tot ce s-a putut ) cea mai tare faza a fost cu o skoda octavia, i-am dat flash, s-a dat la o parte, iar cand s-a uitat in oglinda si a vazut ca e depasit de o solenza s-a cam enervat ) si a accelerat, bine eu motor 1.4, el… nu stiu, dar sigur mai mult, ideea e ca nu l-am depasit din prima, dar din a 2a da

today is wednesday

e miercuri si e dimineata imi savurez in stilul specific melodiile de wake-up, imi pun zambetul pe buze, si pornesc spre noua zi care va incepe … inspir aerul curat de afara, privesc lumea somnoroasa, eheeee eu m-am trezit de mult ) imi scot cartea din geanta si citesc, si ce daca sunt doar 3 statii? sunt ale naibii de lungi dar de ieri imi cam surade ideea de masina spre work .. cred ca o sa dezvolt si eu un nou obicei in acest sens ajung, intarziata ca de obicei, deja e ceva normal, imi beau cafeaua 3 in 1, savurez o tigare si la work, pana la 7 intru in sleep mode/power saver ) iar cand plec e una din cele mai placute senzatii =)) insa trist ca mai trece inca o zi pe care nu am exploatat-o la maxim asa cum ar fi meritat, dar ma revansez, i’m good at that

cat despre asteptari in anumite domenii, am pierdut speranta de mult, gmail-ul meu e dezamagit profund ca sa nu mai zic de mine

( uite ca nu scriu doar cand mi-e rau ) )

love can damage your health … indeed

pour l’amitie

pentru ca nu voi renunta niciodata la ei, indiferent de deciziile pe care trebuie sa le iau in viata, pentru ca au fost mereu alaturi de mine mai mult decat a fost cineva vreodata, pentru ca i-am pus mereu in primul plan si nu regret … pentru ca sunt si eu alaturi de ei cat pot de mult si ii iubesc neconditionat … pentru prietenii mei buni pe care ii pot numara pe  degetele de la o mana

asa e … multe cunostinte, putini prieteni adevarati

song

cineva m-a intrebat odata de ce nu mai scriu …

well, pentru ca m-am saturat sa ma plang, sa-mi scriu parerile doar cand sunt trista, deprimata sau pur si simplu pissed off pe ceva/cineva. as vrea sa pot scrie ca mi-e bine intr-o zi, sau ca am avut o zi chiar frumoasa din diverse motive, dar atunci nu simt nevoia sa scriu si ma refugiez in gandurile mele doar cand ele sunt negre. asa ca m-am hotarat sa scriu povesti fictive cu un sambure mic de adevar, sau poate putin mai mare, it depends

in speranta sa pot scrie si cand sunt happy

the perfect painting :X and it’s mine :)