dubstep that makes me want to do baaaad things :))

photography is art – part 2

photos by steven meisel

i need a map

nu stiu daca este de vina criza economica sau doar ceata totala din mintea mea, dar ideea de baza este ca I’m LOST … in acest moment tind sa cred ca este si ceva definitiv tinand cont ca sunt asa de ceva timp pur si simplu nu-mi pot da seama de directia in care trebuie sa merg pt a-mi atinge obiectivele, chiar ar fi buna o harta sau un fel de crack pt viata. nu mi-ar place sa stiu fiecare pas, in nici un caz, si stiu ca fiecare actiune oricat de mica e are repercursiuni, dar ale mele intarzie sa apara =)) well, in asteptarea mea care incepe sa-si atinga limitele ma bucur de placerea de a sta care mai nou nici asta nu mai e placere e doar o maaare plictiseala

P.S.: cine a zis “things can’t buy happiness” era clar ori nebun ori indragostit lulea =))

Miss Dior Cherie

Song : Brigitte Bardot – Moi je joue

photography is art

photos by Henry Clarke

polaroids

the new obsession :)) multumim aleeeex

night lights

the modern relationship

la 13-14 ani majoritatea baietilor se jucau fotbal, se bateau intre ei si fugeau de fete. fetele la randul lor visau deja la printul cel frumos si la ce vor fi cand vor creste, stewardesa, doctorita, asistenta sau secretara =)) fiecare cu costumas atasat normal =)) asaa…this was not the point anyway ideea e ca eu la varsta aceea nu ma gandeam la nimic de genul,  crescand mai mult intre baieti nu am fost nici de o parte si nici de cealalta si nu am avut niciodata mari asteptari in ceea ce priveste the relationship pana la un anumit punct.

cealalta idee e ca visezi sa stai fiecare secunda cu acea persoana, bot in bot cum ar zice un prieten care inca practica acest “sport”, sa nu te saturi sa te tii in brate plus alte bonusuri care vin odata cu relatia dar eh… suntem cu totii mari acum si stim ca nu mai e chiar asa… ca avem nevoie de spatiu, ca nu vrem sa ne ignoram prietenii, dar totusi asta facem, ca nu vrem sa ne schimbam, dar suntem influentati fara sa ne dam seama, pana ajungem putin depersonalizati si realizam ca nu mai suntem deloc la fel ca la inceput. dar bine, se fac sacrificii si se trece peste multe obstacole ca intr-un final sa stati fericiti fiecare in coltul lui de camera stand pe mess de vorba… e ceva aiurea intradevar dupa cum si multi mi-au zis, aiurea si daunator. dar atunci cand te obisnuiesti cu raul parca e mai greu de scapat decat ceva bun. mi se pare greu sa tii o relatie, cu toata iubirea cu tot, urasc sacrificiile si eforturile pe care suntem nevoiti sa le facem fara a fi apreciati…

…mda cica mai nou sunt lenesa =)) yeaaaah.

pin-up destroyer

photos from http://stephenzeller.wordpress.com/

drooling!!!!!