din trecut invatam … acum
din fiecare relatie am invatat cate ceva, daca nu pe loc macar atunci cand ma loveam de aceasi problema a 2a oara… lucruri pe care nu le acceptam si peste care nu puteam trece au devenit de-a lungul timpului prostii care acum imi ofera regrete, regrete pt cei pe care i-am ranit si ma iubeau nespus.
imi placeau scrisorile pe care ni le schimbam, toate lucrurile pe care ni le scriam, dar nu ni le puteam spune direct… mai ales ultima pe care am gasit-o in cutia postala, dupa ce a stat in masina in spatele blocului scriind-o, dar fara curaj sa-mi spuna ca e acolo. am plans cand am citit-o… mi-am dat seama ca stia ca s-a terminat, ca m-a pierdut si ca nu ma voi intoarce, dar totusi era o scrisoare plina de speranta. nu m-am intors, nici nu am incercat sa mai vorbesc chiar daca poate as fi vrut.
cel mai important lucru pe care l-am invatat si sper sa-l tin minte si pe viitor este faptul ca intr-o relatie nu trebuie sa existe acel orgoliu prostesc, nu vreau sa mai tin in mine tampenii care ma rod si dor, vreau sa las de la mine pana cand simt ca nu va mai fi posibil. nu mai ma intereseaza celelalte persoane, chiar daca de multe ori, da recunosc, inca ma mai atac, dar totusi simt ca ma detasez.
… as vrea sa pot sa ma detasez de tot, de ganduri negative si inutile, iar problemele sa treaca precum un vant rece si umed pe langa mine, lasand doar o adiere usoara in urma care oricum se risipeste si ea la fel ca toate lucrurile. nimic de tinut minte, poate doar lucrurile frumoase cum sunt zambetele, atingerile din timpul somnului si imbratisarile atunci cand chiar sunt pline de drag.
Frumos post!;)
sarumana!!