vintage bonnie and clyde :))

the bb doesn’t make good photos, but we manage :))

once upon a time

black and white

cand eram micuta iubeam franceza si pe Martine & Caroline

inca mai am dragile mele carti, care s-au pastrat din fericire destul de bine in ciuda faptului ca le-am desenat putin

felicitari mai vechi, amintiri din anii ce au trecut

they don’t make them like they used to

snowman? woman! :)

Photos by Alex Constantinescu

mornings

cand stapanul doarme, soarecii beau 3in1, fumeaza si se uita la seriale online =))

14 decembrie 1986

De data aceasta povestitorul este Mama :

“Lucram de noapte, 3 schimburi de noapte la Fabrica Unirea, am lucrat pana am nascut. Pe 13 dimineata am iesit de la servici, la 6, m-am culcat cateva ore si am plecat sa-mi iau banii, 13 era zi de salariu. M-am dus mi-am luat salariul, nu stiam ca aveam sa nasc, pentru ca trebuia de Craciun, intre Craciun si Revelion. Am luat banii, dupa m-am dus sa iau ratia de zahar, ulei, ca se dadea pe ratie 1kg de ulei, 1 kg de zahar pe luna si veneam spre casa si am vazut portocale si am stat la o coada imensa pentru ca nu se gaseau decat in anumite locuri si mi-a zis lumea din spate sa ma duc in fata. Si m-am dus in fata si m-a luat lumea la cearta ca ne-am invatat toate cu burta mare sa ne ducem in fata si ma faceau hoata ca eu eram foarte slaba si ca puteam sa stau la coada, iar eu mai aveam o zi si nasteam. Si am luat 1kg de portocale ca asa se dadea sa ajunga la toata lumea, am venit cu bagajele acasa, cu greutatea aia. Trebuia sa vina si tactu, statusem si la coada, si luasem si pui ca venea el de la scoala si trebuia sa manance ceva bun. Si a venit sambata seara, a venit acasa de la scoala si duminica dimineata pe la 4 m-au luat durerile, ma mai durea pe mine, dar am crezut ca ma doare ca am carat greutate, de frig, de stat la coada in picioare si de lucrat 3 schimburi … pe la 7-8 ne-am dus sa dam telefon la salvare ca nu mai imi trecea, nu credeam ca nasc, eu trebuia mai tarziu. Si am asteptat salvarea pana pe la 1, pt ca era polei afara, era un timp urat. S-a uitat asistenta de pe ambulanta, m-a ascultat pe burta si cu toate ca toti ziceau ca o sa fac baiat, chiar si doctora de la cabinet la care mergeam lunar zicea ca o sa fac baiat si asta a zis ia uite ce fetita delicata o sa aveti, iar eu am zis ia uite ce proasta e asta, nici macar nu stie, ca e baiat =)) La spital m-au internat, mai eram cu vreo 4 tipe in salon, m-au pregatit de nastere… m-au certat, imi venea sa plang. Si m-au luat durerile… Nu puteam sa ma duc sa fac pipi pt ca simteam ca o sa pierd copilul in wc, deci nu m-am dus sa fac nici una nici alta de frica sa nu te scap. Si pe urma mi-era din ce in ce mai rau. Am nascut greu ca erai infasurata cu cordonul rau si d-aia m-am chinuit atatea ore si pe la 5:15 dupa amiaza, duminica, te-ai nascut. Si eu m-am chinuit si tu, ca te-ai nascut vinetie asa. Te-am vazut…iuuu erai urata, cu capul stramb, vanata, urata, urata, urata, aoleu ce o fi si asta. Si mi-au zis ca am fetita, cum sa am fetita?! E baiat. E fata uite-o e fata. Si am lesinat, nu mai stiu.  M-am trezit in salon, la toata lumea era cineva numai la mine nu era nimeni. Mi-era rau, mi-era sete, groaznic. Pe urma au inceput sa ne dea copii la alaptat, pe tine te recunosteam, cea mai paroasa si cu capul stramb, tu cu un tigan aveati parul cel mai mare. Te cunosteam dupa breton ca era pana-n ochi. Nu stiam ce sa-ti fac, decat plangeam si plangeam. L-a sunat o asistenta pe tactu si i-a zis ca are o fata si nici el nu credea, ca se astepta sa fie baiat. A venit la o zi-doua si te-a declarat. Ar fi trebuit sa-i dea permisie sa vina sa ma ia, dar nu i-au dat si nu avea cine sa ma ia de la spital, abia a venit Nelu(unchiul). Era zapada mare afara si nu circula nimic, masina, taxi si am mers pe jos cu tine-n brate, de la Coltea pana la Vulturi (Nerva Traian). “

La vremea aceea mama avea 22 ani, 50 kg si tocmai nascuse o fetita de 50cm si 3,2 kg…

join me for a coffee and forever

Trebuie sa recunosc ca gandesc mult prea mult chiar daca incerc sa fac abstractie de toate tampeniile care imi vin in minte si scenariile posibile … unii ar zice ca se numeste paranoia.

Daca paranoia inseamna ca am pretentii ca ceea ce e al meu sa fie pus deoparte, ca sunt extrem de posesiva si in consecinta cu cateva probleme de incredere … mai adanci sa zicem asa, ca vreau sa fiu pentru anumite persoane in apropiere de centrul universului lor si ca ma dezamagesc foarte usor oamenii din jurul meu prin anumite actiuni care mie mi se par penibile, iar ei continua sa le faca … Atunci da! sunt paranoia … si mi-o asum intru totul.

As vrea sa sufar de nebunie, sa fiu intr-o lume frumoasa in care nu exista minciuni, promisiuni incalcate, incredere distrusa si chiar “paranoia”. Dar chestiile de zi de zi te tin in forma iar mintea devine din ce in ce mai agera, chiar daca nu iti doresti asta … de multe ori as vrea sa fiu nestiutoare, dar depasesc repede momentul… ar fi ingrozitor! Gandirea este prin definitie unul dintre cele mai frumoase lucruri, fie ea pozitiva sau cateodata cu tente mai negative.

I want people for life, not for a period of time