in fiecare an exista o prima zi

(Listening to China Lounge feat. Shanghai Divas)

O dimineata tarzie, lenesa si mahmura, machiaj intins si o febra musculara acuta. Ca sa nu mai vorbim de durerea imensa pe care o simt in urma cazaturii pe care am luat-o azi-noapte =)) o vanataie multicolora va urma cu siguranta. O seara petrecuta in compania mamei, un film romantic vizionat in doua (“love in the time of cholera”, one of my fav) si inca unul care va urma (“adam”), doar pentru mine.

Am intrat in noul an alaturi de el si de prieteni buni, dar si cu aceleasi obsesii si paranoia, care se pare ca imi tin companie fortata de mult timp si nici nu dau semne cum ca ar vrea sa ma paraseasca, din punctul asta de vedere prefer sa fiu singura.

Multumesc voua pentru anul care a trecut si tot voua pentru urmatoarele amintiri pe care le vom crea.

La multi ani si un an nou fericit!

new year’s resolution

Si uite asa a mai trecut 1 an… cu bune, cu rele, cu motive de fericire si tristete. 2 joburi schimbate, iar al 3-lea in curs de care incerc sa nu ma entuziasmez asa mult cum facem cu totii la inceput pentru a ajunge dezamagiti la final. Concluzii pentru 2009? Jobul la banca iti da viata peste cap si nu inteleg de ce foarte multi isi doresc asta, eu am renuntat dupa 2 luni. Sa nu mai vorbim de agentiile de turism, prefer sa planific concediul meu, nu al celorlalti. Usor usor incep sa-mi dau si eu seama ce vreau, dar pentru asta ma lovesc de tot ce nu imi doresc si nu este ok pentru mine. Pentru 2010 am multe planuri, unele realizabile, iar altele doar in stadiu de proiect/vis. Tot ce imi doresc e sa fiu sanatoasa, eu si prietenii mei… sa pastram relatiile la fel de bune sau si mai si. Nu imi pun in minte masina, camera foto sau chestii care tin mai mult de bani… vreau sa fim fericiti si atat… restul vine de la sine

muza zuza :)

I have the face of a child and i act like one too… Am 23 ani si inca imi place sa ma rasfat ca un copil mic, sa ma simt bagata in seama, cred ca sunt doar dependenta de atentie. Anyway asa sunt eu… nu zic ca nu mi-ar fi placut sa fiu mai feminina sau sa am niste trasaturi mai bine conturate si o privire senzuala, nu cea inocenta pe care o am acum Mi-ar fi placut sa fiu muza, o sursa de inspiratie, sa fiu pictata si fotografiata. Sa imi stiu imaginea imortalizata pe o panza de hartie, o hartie care va fi pastrata si expusa  fie ea intr-o expozitie sau pe peretele camerei mele. Cred ca sunt putin cam narcisista pt ca imi place mai mult sa fiu modelul nu artistul.

P.S. … La primul salariu imi iau pensule si tempera si incerc dupa ani de zile sa pictez. ce? nici eu nu stiu

sunday morning

Mmm imi place ca mereu ma trezesc prima, ca stau si ma uit la el si nu ma indur sa-l trezesc … Bine, tinem cont si de faptul ca adoarme muuult mai tarziu, iar eu la 12-1 deja motai =)) Plec, imi fac de lucru, verific mailu (nimic interesant), butonez tvul (numai tampenii si reclame), dar mereu ma intorc la el. Imi place sa ma cocolosesc in bratele lui unde e cald si bine si savurez momentul. Ador ideea de a fi prima persoana pe care o priveste in ziua respectiva, ca vede un zambet fericit, niste ochi mari si un par ravasit. Ma intind in pat si lenevim. Ce iti mai trebuie in viata? Un pat mare, noi doi, iar pt efect micul dejun cu paine prajita calda, unt, gem delicios de zmeura si bineinteles un ceai, eu DeMenta, el de ce pofteste =))

bad dreams, no more pls

ma trezesc dimineata agitata, nervoasa si nu stiu de ce. imi aduc aminte ca am visat urat. stiu ca sunt doar vise, nimic nu e adevarat, dar de ce nu ma calmez? am o durere de cap care nu trece, o oboseala cronica chiar daca am dormit destul. nu-mi place sa visez cu ochii inchisi, nu pot controla nimic si de obicei sunt cosmaruri, situatii imposibile sau pur si simplu exact de ceea ce imi e frica cel mai tare. daca visez vreau sa fie cu ochii deschisi si despre ce aleg eu, asa cum vreau eu. vreau sa ma odihnesc si sa nu ma mai trezesc suparata pe persoane care probabil nu au nici o vina pentru paranoia mea pe timp de noapte.

Bad dreams… fuck off pls

mornings

cand stapanul doarme, soarecii beau 3in1, fumeaza si se uita la seriale online =))

i don’t want a perfect bedroom, i need a perfect dressing

se stie ca noi fetele suntem innebunite dupa dressinguri … si chiar asa e. eu una nu-mi pot stapani imaginatia, pot vedea cu ochii deschisi fiecare detaliu al camerei, oricat de mic si neinsemnat ar fi el. geamul deschis cu perdele transparente care nu opresc razele, ci doar le dau o tenta mai placuta si calda. canapeaua plina de perne mici si colorate, o patura pufoasa si mare, iar in fata ei un covor care imi rasfata talpile, pe care adora sa doarma catelul cel blond. multe cutii pline de nimicuri importante, multe rafturi cu parfumuri aliniate, oje inghesuite si accesorii care mai de care mai colorate si mai zapacite. o masuta plina de reviste si cana mea de ceai. fara sifonier, totul e la vedere acoperit poate doar de o perdea alba transparenta, rafturi cu haine si umerase aranjate intr-o ordine stricta…doua-trei zile cat rezista, dupa ne vom apuca din nou de impachetat dupa dezordinea lasata intr-o dimineata aiurita in care ne trezim prost dispuse. si sa nu uitam normal de alt rand de rafturi…sau mai bine cutii, cu toate cartile mele preferate pe care le recitesc din cand in cand. tabloul imens cu audrey hepburn care e oarecum deja ales. oglinda rezemata de perete si multe corpuri de iluminat.

deja ma vad stand rezemata in canapea intre o mare de perne, cu laptopul in brate ascultand melodiile mele preferate de la hotel costes, cu picioarele intinde pana pe masuta =)) shhh nu ma vede nimeni, e doar camera mea.

facebook made me realise …

facebook? really? what what? you may ask =))

well, activez pe site’ul asta de vreo cateva luni, dar nu am stat niciodata sa ma gandesc cum sunt de fapt persoanele din spatele conturilor. nu ma refer aici la prieteni si cunostinte…bine, recunosc ma refer la o singura persoana, dar este oricum o chestie generala din cate am mai observat. toti avem cate o persoana pe care nu o suportam, dar deloc! si auzim de ea, ne dam cu capul de tocul usii si ea e tot acolo … pffff … asa ca ii dai un search o vezi, e o persoana draguta, te oftici putin, la naiba mai bine era urata =)) ai vrea sa o urmaresti, sa-i gasesti defectele si sa le exploatezi pentru satisfactia personala. rautate, nu? eu o numesc Placere Personala =) nu ii dai add ca ai mandrie si nu se merita … dar tare ai vrea sa vezi mai mult =)) eh anyway, eu nu o sa-mi mai fac niciodata probleme d’astea. tot prieteniile comune de pe facebook imi arata adevarata fata a fetei pe care o consideram frumoasa, pentru ca pozele de profil erau cam bune … dar surprise … she is not !!! muhahahahaaaaa

ma uit mai sus la ce am scris si imi vine sa sterg si sa nu mai postez =)) cred ca mi-e rusine cateodata ca sunt asa rautacioasa, dar specific mie … imi trece al naibii de repede =))

Publish away

P.S.: nu aveti incredere in pozele de profil ale necunoscutilor =)) in mai mult de 50% din cazuri sunt surprize

14 decembrie 1986

De data aceasta povestitorul este Mama :

“Lucram de noapte, 3 schimburi de noapte la Fabrica Unirea, am lucrat pana am nascut. Pe 13 dimineata am iesit de la servici, la 6, m-am culcat cateva ore si am plecat sa-mi iau banii, 13 era zi de salariu. M-am dus mi-am luat salariul, nu stiam ca aveam sa nasc, pentru ca trebuia de Craciun, intre Craciun si Revelion. Am luat banii, dupa m-am dus sa iau ratia de zahar, ulei, ca se dadea pe ratie 1kg de ulei, 1 kg de zahar pe luna si veneam spre casa si am vazut portocale si am stat la o coada imensa pentru ca nu se gaseau decat in anumite locuri si mi-a zis lumea din spate sa ma duc in fata. Si m-am dus in fata si m-a luat lumea la cearta ca ne-am invatat toate cu burta mare sa ne ducem in fata si ma faceau hoata ca eu eram foarte slaba si ca puteam sa stau la coada, iar eu mai aveam o zi si nasteam. Si am luat 1kg de portocale ca asa se dadea sa ajunga la toata lumea, am venit cu bagajele acasa, cu greutatea aia. Trebuia sa vina si tactu, statusem si la coada, si luasem si pui ca venea el de la scoala si trebuia sa manance ceva bun. Si a venit sambata seara, a venit acasa de la scoala si duminica dimineata pe la 4 m-au luat durerile, ma mai durea pe mine, dar am crezut ca ma doare ca am carat greutate, de frig, de stat la coada in picioare si de lucrat 3 schimburi … pe la 7-8 ne-am dus sa dam telefon la salvare ca nu mai imi trecea, nu credeam ca nasc, eu trebuia mai tarziu. Si am asteptat salvarea pana pe la 1, pt ca era polei afara, era un timp urat. S-a uitat asistenta de pe ambulanta, m-a ascultat pe burta si cu toate ca toti ziceau ca o sa fac baiat, chiar si doctora de la cabinet la care mergeam lunar zicea ca o sa fac baiat si asta a zis ia uite ce fetita delicata o sa aveti, iar eu am zis ia uite ce proasta e asta, nici macar nu stie, ca e baiat =)) La spital m-au internat, mai eram cu vreo 4 tipe in salon, m-au pregatit de nastere… m-au certat, imi venea sa plang. Si m-au luat durerile… Nu puteam sa ma duc sa fac pipi pt ca simteam ca o sa pierd copilul in wc, deci nu m-am dus sa fac nici una nici alta de frica sa nu te scap. Si pe urma mi-era din ce in ce mai rau. Am nascut greu ca erai infasurata cu cordonul rau si d-aia m-am chinuit atatea ore si pe la 5:15 dupa amiaza, duminica, te-ai nascut. Si eu m-am chinuit si tu, ca te-ai nascut vinetie asa. Te-am vazut…iuuu erai urata, cu capul stramb, vanata, urata, urata, urata, aoleu ce o fi si asta. Si mi-au zis ca am fetita, cum sa am fetita?! E baiat. E fata uite-o e fata. Si am lesinat, nu mai stiu.  M-am trezit in salon, la toata lumea era cineva numai la mine nu era nimeni. Mi-era rau, mi-era sete, groaznic. Pe urma au inceput sa ne dea copii la alaptat, pe tine te recunosteam, cea mai paroasa si cu capul stramb, tu cu un tigan aveati parul cel mai mare. Te cunosteam dupa breton ca era pana-n ochi. Nu stiam ce sa-ti fac, decat plangeam si plangeam. L-a sunat o asistenta pe tactu si i-a zis ca are o fata si nici el nu credea, ca se astepta sa fie baiat. A venit la o zi-doua si te-a declarat. Ar fi trebuit sa-i dea permisie sa vina sa ma ia, dar nu i-au dat si nu avea cine sa ma ia de la spital, abia a venit Nelu(unchiul). Era zapada mare afara si nu circula nimic, masina, taxi si am mers pe jos cu tine-n brate, de la Coltea pana la Vulturi (Nerva Traian). “

La vremea aceea mama avea 22 ani, 50 kg si tocmai nascuse o fetita de 50cm si 3,2 kg…

join me for a coffee and forever

Trebuie sa recunosc ca gandesc mult prea mult chiar daca incerc sa fac abstractie de toate tampeniile care imi vin in minte si scenariile posibile … unii ar zice ca se numeste paranoia.

Daca paranoia inseamna ca am pretentii ca ceea ce e al meu sa fie pus deoparte, ca sunt extrem de posesiva si in consecinta cu cateva probleme de incredere … mai adanci sa zicem asa, ca vreau sa fiu pentru anumite persoane in apropiere de centrul universului lor si ca ma dezamagesc foarte usor oamenii din jurul meu prin anumite actiuni care mie mi se par penibile, iar ei continua sa le faca … Atunci da! sunt paranoia … si mi-o asum intru totul.

As vrea sa sufar de nebunie, sa fiu intr-o lume frumoasa in care nu exista minciuni, promisiuni incalcate, incredere distrusa si chiar “paranoia”. Dar chestiile de zi de zi te tin in forma iar mintea devine din ce in ce mai agera, chiar daca nu iti doresti asta … de multe ori as vrea sa fiu nestiutoare, dar depasesc repede momentul… ar fi ingrozitor! Gandirea este prin definitie unul dintre cele mai frumoase lucruri, fie ea pozitiva sau cateodata cu tente mai negative.

I want people for life, not for a period of time