stau si ma uit… si urasc
ciudat cum se poate schimba asa o fiinta rationala, care e dornica de raspunsuri dar care nu-si poate raspunde la o simpla intrebare… De ce alegem sa ne chinuim cand totul e pierdut? frica de schimbare, obisnuita poate sunt raspunsuri dar nu cred. in adanc bine ingropata undeva exista speranta, dar singurele raze care se mai zaresc incep sa dispara una cate una pt ca rabdarea are limite..iar a mea a ajuns pe ultima suta de metrii.
incercam pe tot parcursul vietii sa invatam, sa stim tot ce e de stiut, sa ne maturizam, but we are suckers when it comes to feelings. Ajungem sa luam decizii aiurea, sa nu ne mai lasam ghidati de ratiune, ci de “fluturi”.. nu ca ar fi ceva rau dar se intampla ca frumosii inaripati sa se inece.. si sa vedem anumite defecte care inainte ni se pareau amuzante but no more
tot ma uit… si ma uit…. si nu e ura, cred ca e tristete si regret pt tot ce a fost si nu are cum sa mai fie
p.s. : u didn’t wake up when i needed u
Listening: Natasha Bedingfield – I bruise easily
