friends, lovers & chocolate

so yesterday

Posted in songs, storytelling by Adriana on February 28, 2010

my knees are weak, my voice inexistent… the alcohol in my brain makes me sick, but what does it matter anymore? i hate everything… why did i lose my cameleon self? oh why did i lose it? well… i didn’t, i gave it up for you! but now i’m questioning my decision…

cat fabulous

Posted in des photos, iHeart by Adriana on February 26, 2010

Tagged with: , ,

helloooooo, this is my new wallpaper :))

Posted in des photos, funny stuff by Adriana on February 25, 2010

Tagged with: ,

i want to get lost… here

Posted in des photos, iHeart by Adriana on February 24, 2010

Tagged with:

my soul will never be healed

Posted in iHeart, photodiary, storytelling by Adriana on February 24, 2010

aseara imi cautam prin maldarul de dvd’uri poze pentru noul nostru blog cand am dat de folderul cu micutul… chiar daca unora li se pare silly sa tii asa mult la un animalut si considera ca ar fi trebuit sa depasesc momentul pana acum, mie nu-mi pasa. inca ma invinuiesc ca nu am fost acasa in seara aia, ca nu am ajuns mai repede si ca nu am putut sa-l salvez. nu  pot sa uit figura lui dulce, ochii aceia mari si jucausi, blana lui neagra si lucioasa si caracterul  exceptional. asa cum si toate momentele dragute in care dormea lipit de mine mi-au ramas bine intiparite in minte. aseara iar l-am visat, iar am plans, flashbacks ale acelor momente ingrozitoare in care m-am simtit neputincioasa…

Tagged with: ,

why people don’t walk cats :))

Posted in funny stuff by Adriana on February 24, 2010
Tagged with: ,

cand jobul devine a 2a casa

Posted in songs, storytelling by Adriana on February 23, 2010

stiu ca ti-e greu sa recunosti, te enerveaza gandul, dar tii la ei. vrei sa fie totul perfect, sa dai totul, dar recunoasterea intarzie. ajungi la acel punct in care nu mai ti se apreciaza munca, dar esti indispensabila si sti foarte bine. well, nu conteaza acest lucru, nu conteaza nici daca iti vor face o statuie, doua si chiar variante bibelou… aici este vorba despre tine, despre faptul ca poti, ca vrei si cel mai important ca ti-e drag de ceea ce faci, ca o faci cu o satisfactie imensa de multe ori, iar eu sunt fascinata doar cand te privesc. e ceea ce mi-am dorit si eu intotdeauna… acel lucru care, indiferent de toti fraierii care au profitat si au plecat, de toate bataile de cap pe care le suporti, totusi te face fericita… i know it does. this is the thing u need to get by.

zero 7

Posted in iHeart, songs by Adriana on February 23, 2010

Now I watch you bleed
You had all I need
How I love you so
Now we’ll never know
If I can’t have you

I don’t need you anymore
I’m okay and I am sure
I don’t need you anymore
Yeah I’m ok, I’m reassured

i got scared again

Posted in des photos, storytelling by Adriana on February 23, 2010

iar m-am trezit in toiul noptii, m-am uitat spre geam buimaca, la telefon sa vad cat e ceasul, 3:06… m-am panicat din nou, eram la mine acasa fara tine. nu aveam cum sa vin sa-ti zic ca am visat urat, sa ma iei in brate si sa ma linistesti. nu aveam cum sa te rog sa te joci in parul meu pana adorm, linistita si protejata. asa ca m-am facut mica, m-am impins in spatarul canapelei, am luat perna in brate si am adormit gandindu-ma ca in curand vine iar weekendul.

noi2

Posted in storytelling by Adriana on February 22, 2010

nu ma mandresc cu faptul ca mama sta pe noi2, nu ma mandresc nici cu faptul ca si-a facut cont si id de mess cu alt nume, asa cum nu ma mandresc ca si tata face cam acelasi lucru, doar ca el duce totul in alta directie. nu o sa ii judec, pentru ca au o varsta si nu imi permit, de fapt asta faceam dar acum incerc sa ma abtin, e viata lor si incerc sa nu ma bag… daca asta ii face pe ei fericiti… who am i to judge?

oricum nu despre asta era vorba, ideea e ca am fost la cumparaturi cu mama sambata trecuta intr-un shopping center. ne-am plimbat cu carutul o gramada, de fapt ea s-a plimbat eu doar am urmat-o bombanind peste tot =)) la un moment dat la unul dintre raioane imi face mama semn disperata, ‘”uita-te la tipul ala!!” imi zice ea. ma uit, un om pe la 45-50 ani, cu o sotie simpatica si 2 copii de maxim 12 ani. care e faza? ma intreb eu contrariata. “tipul ala are cont pe noi2, am vorbit cu el pe chat, a zis ca e divortat”. eu nimic, sceptica din cap pana-n picioare, nu se poate asa ceva… asta pana cand trec frumos cu mama pe langa ei… el o vede pe mama si se schimba total la fata!!! OMG, e pe bune treaba!

ce poti sa faci in astfel de situatii? well nimic, pentru ca nu e singurul care face asta… este chiar unul care inca pot sa zic ca joaca rolul de tata, dar pentru multe dintre femeile pe care le cunoaste eu nici nu exist, iar femeia care i-a fost alaturi aproape 20 ani era o dezmatata care nu a tinut niciodata la familie… mda… si nu e singurul. cateodata mi-as dori asa mult sa dispara toate retelele astea sociale online si sa revenim cu toti la normalitate. is that too much to ask?