friends, lovers & chocolate

we are made for running

Posted in storytelling by Adriana on September 6, 2010


stau cuminte de ceva timp, relaxata in pat, bine cocolosita intre perne si acoperita pana la nas de patura, nu de frig, ci datorita senzatiei placute de caldura dorita, nu fortata. cred ca am vazut unul dintre cele mai plictisitoare filme, dar totusi dragalas in felul sau, mai ales atunci cand alegi sa iti linistesti mintea si sa nu o pui prea mult la contributie =) recunosc ca in ultimul timp am devenit foarte lenesa si nu ma recunosc, ca si copil-adolescenta eram mai sportiva si mereu in miscare, mereu plina de energie, uneori mai mult decat necesara si un vibe pozitiv gata sa inveseleasca pe oricine. nu sunt multumita in totalitate de mine, am noroc sa ma numar printre cei care pot manca mult si de toate fara sa se simta intr-un mod considerabil si astfel ma culc pe o ureche. nu ma refer la faptul ca as vrea sa tin o cura de slabire sau ceva, chiar nu, sper sa nu fiu fortata de imprejurari sa-mi refuz poftele culinare ci sa-mi permit sa mananc o portie mare de la KFC si sa beau Pepsi atunci cand tigarea il cere neaparat… dar incerc sa-mi gasesc sportul pe care sa-l fac cu placere.

mi se zice sa merg la sala, dar nu sunt de acord cu ea, ca fata cel putin. nu vreau sa fac muschi, sa astept la coada la nu mai stiu ce aparat si sa imi pierd timpul intr-o sala cu 30 de barbati transpirati, care nu stiu cum sa-si mai etaleze “talentele”, fie ele corporale sau verbale (delooooc excitant by the way =)) ), ci vreau sa fac un sport care sa ma relaxeze, sa ma oboseasca dar care sa ma si energizeze in acelasi timp, sa-mi clateasca bine mintea si in primul rand sa ma prinda, nu ca pe orice alt proiect pe care il incep si dupa cateva zile ajunge sa ma plictiseasca.

de mult vreau sa alerg, chiar pot sa zic ca imi doresc asta foarte mult, dar nu stiu de ce mereu aleg sa ma scuz cu cele mai tampite replici. ma mint pe mine si nu inteleg de ce… chiar atat de lenesa si comoda am ajuns sa fiu? am seri in care pur si simplu imi vine sa o iau la fuga, sa-mi pun melodiile preferate, castile in urechi, o gluga pe cap, parul bine prins si sa o iau usor usor dinspre casa spre parc, pe strazile pustii si intunecate, peste umbrele facute de felinare, sa respir aerul curat de noapte si sa imi golesc mintea total, auzind doar versurile acelor minunate melodii… ah lista e atat de mare si incapatoare…

chiar si acum imi vine sa ma schimb si sa ies frumos spre locul acela in care aerul este curat, strazile pustii si pasii mei sunt singuratici… asta pentru ca, din punctul meu de vedere, alergatul nu este pentru mai multi, ci pentru o singura persoana, sa o numim un fel de “terapie” =)

ps: cred ca o sa-mi cumpar si o coarda, asa de-a naibii =))

4 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ambientally Yours said, on September 7, 2010 at 1:27 am

    sunt de acord cu alergatul! te face intr-adevar sa te simti extrem de bine, mai ales dupa (pt ca in timp ce alergi este destul de epuizant!!!), cu alte cuvinte epuizant in timp ce si relaxant dupa – exact ce cauti! eu imi facusem un obicei din a alerga o zi da, una nu, pana mi-am scrantit glezna pt ca nu am fost atenta (ma plimbam!)… am resimtit din plin pauza asta si abia astept sa pot alerga din nou.

    • Adriana said, on September 7, 2010 at 9:43 am

      oh ai mare grija de tine honey si hai sa ne apucam de alergat 😀

  2. alexandru said, on September 7, 2010 at 8:01 pm

    o carte de ajutor pentru alergatorii aspiranti si nu numai: http://dl.transfer.ro/transfer_ro-07sep-a82c2aed4b09.zip


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: