friends, lovers & chocolate

in romantic movies we trust

Posted in storytelling by Adriana on January 13, 2012

Vin, ciocolata, nuci de padure, o noua oja Chanel, filme romantice, chill music… cine nu a trecut prin momente de  acest gen? Ne refugiem in imaginatie, in actiunile altora si ne dam frau liber celor mai romantice ganduri. Oare cum ar fi sa renunte la tot pentru mine si sa nu regrete niciodata alegerea facuta? Oare cum ar fi sa ma intampine cu un buchet de flori doar pentru ca merit? Oare cum ar fi sa-mi zica: “multumesc… de ce? pentru ca existi”? Oare cum ar fi sa nu ma lase niciodata sa plec de langa el?… Si uite asa fetele viseaza la lucruri frumoase, dantelate si frumos mirositoare…

Pacat ca viata reala nu e chiar asa, ce se intampla in filme nu vezi zi de zi, cateodata nici macar an de an, ce vezi pe facebook nu are treaba cu realitatea, insa continuam sa creem povesti pe care le rasfoim in propriile noastre carti ce isi au propriul lacat pentru ca nimeni sa nu le poata distruge… Povesti in care totul e sincer si pur, alb si curat, dar imaginar…

tell me all the things you want to do

Posted in storytelling by Adriana on January 9, 2012

“It’s you, it’s you, it’s all for you
Everything I do
I tell you all the time
Heaven is a place on earth with you
Tell me all the things you want to do
I heard that you like the bad girls
Honey, is that true?
It’s better than I ever even knew
They say that the world was built for two
Only worth living if somebody is loving you”

Tagged with: ,

it’s so sunny on the 25th of December

Posted in storytelling by Adriana on December 25, 2011

Primul an in care Bucurestiul nu a vazut niciun pic de zapada, iar azi de Craciun sunt 2 grade si un soare superb, dar nu pentru decembrie. Mi-e dor de acele zile in care Craciunul insemna mai mult decat shopping stresant, aglomeratie si trafic, in care stateam in casa pentru a ma adaposti de viscolul de afara, cu perdelele trase catre margini pentru a vedea fulgii de zapada, iar toata casa mirosea a brad si a dulciuri. Astazi nici bradul nu mai miroase a brad, iar cu siguranta fulgii de zapada se lasa cu mult asteptati.

 

Tagged with: ,

wait for me

Posted in storytelling by Adriana on December 8, 2011

8 ore la munca si gandul imi sta la tine, stiu ca te voi vedea mai tarziu si ca totul va fi ok, nu imi va mai fi dor de tine pana data viitoare. simti usor fluturi, stii ca sunt pe drum, dar nu si cand voi ajunge, sufletul iti tresare la fiecare zgomot scos de usa liftului, dar nu sunt eu. in final iti bat usor la usa si astept sa-mi deschizi, imi aranjez parul de mai multe ori si stau dreapta si zambareata gata sa te intampin. imi deschizi usa usor, te ascunzi dupa ea, eu iau pisicul in brate si-l strang pana ma impinge. apoi urmezi tu, ma uit la tine si te sarut… oare cum se va termina povestea noastra?

the things that inspire me to be better

Posted in storytelling by Adriana on December 1, 2011

De obicei nu ma gandesc la viitor, nu-mi fac planuri ci doar vagi vise, stiu ca la un moment dat vreau un apartament al meu, dar nu m-am gandit prea mult la detalii, stiu ca vreau sa-mi fac masina mai buna, dar nu in ce zi anume. Consider ca totul are timpul sau iar cum planurile de obicei nu respecta programul propus prefer sa iau lucrurile pe rand. Foarte rar dau de anumite lucruri care ma fac sa-mi doresc cu ardoare ceva… Un aparat foto primit, dar care necesita reparatii, ma face sa visez zilnic la cadre pentru blog, stiu ca ar fi bune, sunt prea doritoare sa invat, bijuterii sclipitoare cu pietre swarovski ma fac sa-mi doresc peste cativa ani diamante, iar un ceas pe care l-am descoperit astazi ma inspira sa fiu mai buna, sa am o cariera, sa ma dezvolt si sa ma iubesc pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce voi fi peste ani. Toate aceste lucruri nu ma fac mai buna acum, doar mai ambitioasa si mai increzatoare in viitor si in fortele proprii, pentru ca pana la urma unele cadouri trebuie sa ne luam singure. Acestea vor simboliza intotdeauna tot efortul depus si satisfactia finala…

why do i love the geeks? :))

Posted in des photos, storytelling by Adriana on October 20, 2011

Este bine cunoscut faptul ca gusturile nu se discuta, dar ne putem impartasi impresiile despre “what’s hot or not”, nu? Ca si fetita la timpurie pubertate, baietii frumosi erau cei idolatrizati, cu parul lor perfect dat cu gel, hainele impecabile si un zambet ucigator, insa acea perioada nu a tinut prea mult. La un moment dat am constientizat ca aparenta nu e tot ceea ce conteaza, iar discutiile extrem de seci si increderea exagerata pe care o afisau acesti baieti in fata sexului opus ma dezgusta si culmea ca inca mai este valabil si astazi dupa destui ani de relatii si diverse experiente mai amuzante sau nu. De-a lungul timpului m-am gasit indreptandu-ma catre figuri interesante si timide, provocari in adevaratul sens al cuvantului, neindemanarea lor mi se parea fascinanta, iar modul lor de a privi o femeie este inaltatoare. Te savureaza din priviri de la departare, dar fara a-ti oferi pe tava toate textele deja rasuflate si repetate de toti “macho menii”, cum imi place sa-i numesc. In sfarsit persoane cu care sa pot discuta, despre masini, fizica (de care sunt total paralela, bine, aici mai mult ascult, recunosc), ultimele jocuri pe consola si multe altele, pentru a ajunge chiar la discutii profunde de interes politic si cultural. Pentru mine acestia sunt barbatii adevarati, cu o minte sclipitoare, modesti, inalti si slabi si cu un par vesnic dezordonat, asteptand doar femeia potrivita in viata lor care sa le puna totul in ordine.

 

the diary of that perfect couple – part 1

Posted in des photos, storytelling, the perfect couple by Adriana on September 7, 2011

In fiecare zi, pe drumul acela aglomerat dinspre locul de munca, ea isi lasa “ofurile” deoparte, le fumeaza si le expira pe geam unde acestea se imprastie alaturi de gandurile celorlalti participanti la trafic. Isi asculta muzica preferata ce reuseste intotdeauna sa o calmeze si din nou bine dispusa se pregateste de o seara relaxanta alaturi de iubit sau prieteni. In seara aceasta el este cel ales, se pregateste, se invaluie ca de obicei in esenta unuia dintre parfumurile ei indragite, “mmmm astazi vom alege ceva dulce”, isi spuse cu zambetul pe buze, iar mireasma umple camera. El are intotdeauna ceva pregatit, o cunoaste, stie ca nu gateste, dar acest aspect se compenseaza cu multe alte calitati ale ei, in frigider se afla un vin alb sec sau o sampanie fructata, iar pe aragaz sosul pentru paste cu iz de oregano te face sa inghiti in sec. Ce mai? Lui ii place sa o vada fericita, iar ea adora sa-l vada gatind. Pofticioasa din fire dar poate si putin timida, ea il priveste pe ascuns cum pantalonii se muleaza pe forme, cum parul lui are mici vartejuri in care si-ar infige degetele si cum mainile lui ar putea-o tine nemiscata daca ar dori…

A doua zi “they french kiss the morning”, cum ar spune Bon Jovi intr-una dintre melodiile ei preferate, isi pregatesc cafeaua ce miroase imbietor si usor pe o tava prinde forma un mic dejun frantuzesc precum cel pe care-l luau in localul dragut din Romana pe care-l frecventau odata. El a renuntat in a mai folosi tehnologia in pat, iar acum, spre bucuria ei, adora ziarele straine, pe care le rasfoieste comentand ultimele intamplari la nivel international, “ziarele romanesti ma scarbesc, nu ai ce citi, doar scandaluri si mult prost gust”. Ea se pierde privindu-l si nu-i vine sa creada cum e atat de norocoasa, musca din cornul cu unt si mai ia o gura de cafea…

the place i like to share

Posted in photodiary, storytelling by Adriana on September 7, 2011

Stiu ca sunt absurda in ceea ce priveste locurile pe care le frecventez, devin egoista si le tin pentru mine, insa nu o fac din rautate. Am ceainarii cu care am creat legaturi si in care nu as putea merge decat cu o persoana anume, am baruri in care nu pot calca fara gasca de prieteni, iar lista poate continua. Chiar daca de multe ori nu am fost inteleasa si chiar interpretata gresit, anumite locuri si-au pierdut valoarea dupa ce imaginea lor mi-a fost stricata si increderea franta in mii de bucatele. Eu creez legaturi si atasamente cu simple mese, cu simple melodii ce le aud pe fundal si gusturile delicioase ale bauturilor pe care acestea le ofera. Imi pare astfel rau si acum de ceainaria de la Gradina Icoanei, dar le pastrez pe celelalte aproape si grijulie le ocrotesc. In schimb Mogosoaia ramane si acum un loc atat de vizitat de multi, inclusiv de mine, pe care ador sa-l impartasesc cu cei ce nu l-au mai vazut. Daca un loc ma poate destinde si incarca cu energie pozitiva acesta este, normal, atunci cand sunt acompaniata de cei apropiati si dragi mie.

Posted in storytelling by Adriana on July 7, 2011

Incepand cu noaptea aceasta m-am decis, nu mai vreau ganduri negative, cunostinte proaste ce mai rau imi complica existenta si mult prea multe pachete de tigari.Spun un NU raspicat oamenilor prosti ce ma inconjoara, ii ignor si usor se vor risipi in neant, timpul este mult prea pretios pentru a fi risipit cu detalii de genul, iar neuronii mult prea pretiosi pentru a suporta nervii cauzati de aceste personaje inutile.

Spun DA tigarii electronice, plimbarilor la ore tarzii ale noptii cu masina cu maxim 60km/h, aerului curat de la terasele ascunse de galagia bucuresteana, ciocolatei belgiene si unui stil de viata, per ansamblu, mai sanatos.

ce pastram si ce aruncam

Posted in storytelling by Adriana on June 29, 2011

Cunoastem persoane noi, ajungem sa petrecem timp impreuna si chiar daca totul se termina mai devreme sau mai tarziu, imprumutam un gest, un obicei sau chiar din contra, renuntam la anumite aspecte in ceea ce ne priveste pe noi ca si persoane.

X era posesiv si insistent, insa foarte darnic atat in ceea ce privea iesirile noastre, dar si ca afectiune. Prin el m-am deschis din nou, am oferit si eu la randul meu afectiune, am zambit dragalas si m-am bucurat de caldura ce ti-o poate oferi un brat in jurul mijlocului. Insa tot el, prin felul sau de a fi, m-a vindecat de gelozie si paranoia… sa zicem ca era ceva mai exagerat decat mine…

Y a fost o surpriza placuta in adevaratul sens al cuvantului, un personaj aranjat impecabil, stilat, carismatic si incredibil de narcisist. M-a vrajit prin cuvinte, prin aura pe care o emana si datorita faptului ca eram, si suntem, pe aceeasi lungime de unda. El a luat increderea pe care o mai aveam in mine, putina cu siguranta, si a facut-o sa creasca, m-a urcat pe un piedestal, iar acest lucru m-a indemnat sa fiu din nou eu, sa ma aranjez si sa impresionez. In momentul de fata Y este cel cu care-mi face enorm de multa placere sa ies, sa comentez hainele persoanelor, sa ne dam sfaturi in privinta ultimelor cuceriri sau dezamagiri… Raza mea de soare din fiecare zi.

Z a fost cu totul altceva… Mi-a deschis apetitul de a face cat mai mult sport, de a juca tenis si volei, de a practica snowboarding la iarna, de a ma bucura de glume si ironii si de a le raspunde cu aceeasi moneda. Z mi-a oferit adrenalina, pofta de viata si cea mai noua pasiune a mea Rock FM.

Fiecare dintre ei inseamna enorm pentru mine, poate datorita faptului ca m-au ajutat sa cresc ca si persoana si de a-mi cizela caracterul defect din anumite puncte de vedere… Chiar cred ca atunci cand ai nevoie, persoanele perfecte vin in intampinarea ta pentru a te ajuta si a te face sa intelegi ca viata este frumoasa, al dracului de complicata, dar cu multe satisfactii.

Tagged with: , , ,