these are hard times for dreamers

visez cu ochii larg deschisi, cu zambetul pe buze si cu inima exaltata de toate gandurile care-mi trec prin minte. ma vad/ne vad peste ani, eu in sfarsit imi descopar chemarea care in vizualizarile mele este mereu alta, prin urmare nici una de pana acum nu este The One… visele mele nu includ lucruri imposibile, ci posibile dar pentru care trebuie sa astept, sa am rabdare si multa ambitie. visez sa fiu fericita, visez la o stare care atrage in urma sa numai bine… recunosc ca sunt unele lucruri care m-ar face tare fericita, hainele pe care mi le doresc m-ar atinge delicat, iar miresmele alese m-ar transpune intr-o lume parfumata, dar ce farmec ar avea toate acestea fara zambete, rasete si multa iubire?

images of “la bella vita”

we don’t sleep because …

1. we don’t want to

2. we have discovered the internet

3. we have facebook accounts

4. we’re too fucked up

5. our bodies are tired but our minds are awake

6. we’re tired of dreaming

7. we think there’s something meaningful in staying up incredibly late, when there’s not

8. we have nothing better to do

9. we don’t want our thoughts to turn into dreams and then into nightmares

10. we like to watch movies

11. we’re too tired to dream

12. we’re waiting someone to say … “come to bed”

13. we’re thinking too much

14. who needs sleep?

15. we have no bed

16. we are afraid of our unconscious mind

17. there is not enough time in the world to sleep

18. tomorrow’s looking worse than today

19. we drink pepsi in excess

20. we have time alone when everyone is asleep

21. we have no one to tell us bedtime stories

monday night chill

un betisor de vanilie este aprins, langa el o lumanare cu aroma de scortisoara … combinatia perfecta din punctul meu de vedere. lumina pala de la mine din camera, care mi se parea enervanta pana acum, incepe sa aiba un sens. eu la caldurica cu cartea pe care ma chinui sa o termin de ceva timp, timpul si mood’urile schimbatoare sunt de vina.

imi imaginez coltisorul meu de citit, pe care il visez de cateva luni bune, cu fotoliul meu cel comod si cu paturica lui moale si  colorata, langa o masuta dragalasa cu o veioza a carei raze sa-mi lumineze doar filele cartii… adierea de vanilie este nelipsita, abia perceptibila.

sper sa termin cartea pt ca-mi place si nu vreau sa-i stric farmecul citind 30 min pe zi in metrou, pt ca merita mai mult… we all do

…monday night dreams…