friends, lovers & chocolate

the diary of that perfect couple – part 1

Posted in des photos, storytelling, the perfect couple by Adriana on September 7, 2011

In fiecare zi, pe drumul acela aglomerat dinspre locul de munca, ea isi lasa “ofurile” deoparte, le fumeaza si le expira pe geam unde acestea se imprastie alaturi de gandurile celorlalti participanti la trafic. Isi asculta muzica preferata ce reuseste intotdeauna sa o calmeze si din nou bine dispusa se pregateste de o seara relaxanta alaturi de iubit sau prieteni. In seara aceasta el este cel ales, se pregateste, se invaluie ca de obicei in esenta unuia dintre parfumurile ei indragite, “mmmm astazi vom alege ceva dulce”, isi spuse cu zambetul pe buze, iar mireasma umple camera. El are intotdeauna ceva pregatit, o cunoaste, stie ca nu gateste, dar acest aspect se compenseaza cu multe alte calitati ale ei, in frigider se afla un vin alb sec sau o sampanie fructata, iar pe aragaz sosul pentru paste cu iz de oregano te face sa inghiti in sec. Ce mai? Lui ii place sa o vada fericita, iar ea adora sa-l vada gatind. Pofticioasa din fire dar poate si putin timida, ea il priveste pe ascuns cum pantalonii se muleaza pe forme, cum parul lui are mici vartejuri in care si-ar infige degetele si cum mainile lui ar putea-o tine nemiscata daca ar dori…

A doua zi “they french kiss the morning”, cum ar spune Bon Jovi intr-una dintre melodiile ei preferate, isi pregatesc cafeaua ce miroase imbietor si usor pe o tava prinde forma un mic dejun frantuzesc precum cel pe care-l luau in localul dragut din Romana pe care-l frecventau odata. El a renuntat in a mai folosi tehnologia in pat, iar acum, spre bucuria ei, adora ziarele straine, pe care le rasfoieste comentand ultimele intamplari la nivel international, “ziarele romanesti ma scarbesc, nu ai ce citi, doar scandaluri si mult prost gust”. Ea se pierde privindu-l si nu-i vine sa creada cum e atat de norocoasa, musca din cornul cu unt si mai ia o gura de cafea…

anii in plus nu mi-au folosit la nimic :))

Posted in photodiary, storytelling by Adriana on October 26, 2010

ma bucur sa spun ca in copilarie am avut parte de dragostea si atentia tatalui meu, inca o am si acum dupa ce au trecut multi ani si nu ne mai vedem decat de 2 ori pe luna. el era cel care m-a invatat sa ma joc carti, sah, remi, si multe alte jocuri pe cartoane al caror nume chiar nu le mai retin, si normal tot el era cel care castiga mereu =))

de curand, in grupul de prieteni, am inceput sa ne pierdem timpul in casa si sa ne jucam carti si mai nou remi =)) nu zic nu, intradevar mai lipsesc tablele si in curand senzatia de banca din parc se intoarce, dar e fun, si in afara de faptul ca se formeaza nori de fum deasupra capetelor noastre, iar cantitatea de cola consumata depaseste limite normale, e un mod chiar ok de a petrece timpul liber.

si uite asa mi-am adus aminte de momentele petrecute cu tata in parc jucandu-ne mai stiu eu ce joc, asa ca i-am propus ca azi sa ne jucam remi cu aceleasi piese pe care le avem de cand timpul. uimit de propunerea mea si incantat peste masura, a acceptat. eu mai ambitionata ca de obicei am zis da, acum imi voi lua revansa.

ne-am jucat 8 jocuri dintre care nici macar unul castigat de mine =)) anii in plus nu mi-au folosit la nimic, iar glumitele lui m-au dat gata. o fi pur si simplu karma care nu-mi permite sa trec de pragul in care m-as simti superioara lui sau e pur si simplu ghinion? ah da, sau varianta lui tata care mi-a relatat faptul ca la 5-6 ani mi-am facut diverse variante de casute pentru jucarii cu acele piese, normal lipindu-le intre ele cu scotch… si da, piesele inca mai poarta urmele chinuitoare si lipicioase ale scotch-ului de acum aproape 19 ani :))

oricum ceea ce conteaza este ca mi-am luat iar bataie, de aceasta data chiar jalnic =))

Tagged with: , , , , , , ,