friends, lovers & chocolate

feel good days without makeup :)

Posted in songs, storytelling, today's song by Adriana on October 26, 2010

Nu am chiar asa des zile bune, de obicei sunt obosita si imi refuz luxul de a dormi ca un copil de la 10 seara la 9 dimineata, poate datorita faptului ca si asa nu-mi ajung orele dintr-o zi si nu as vrea sa le pierd intr-un mod inutil, dar am ajuns la concluzia nu este deloc bine asa. Aseara dupa o terapie de o ora si ceva de comedy show-uri la 10:30 m-am culcat si m-am trezit singura inainte de a incepe melodia stresanta a telefonului care imi aminteste si ea ca trebuie sa ma duc si azi la munca.

Sunt o persoana pe care o influenteaza cu mare usurinta vremea, insa nu si azi, mi-am deschis geamul, am admirat ceata si am inspirat aerul curat de toamna si m-a facut sa ma simt surprinzator de bine. In oglinda cearcanele mele stranse de cateva luni de nesomn s-au mai diminuat si straluceam… azi refuz sa ma machiez. Imi prind parul intr-o coada dezordonata, à la “i don’t give a f*ck” si ies ca un copil de 14 ani, cantand in drum spre munca toate piesele de pe Guerrilla =)), in intimitatea masinii normal unde doar se vede, dar nu se si aude =)).

Imi doresc ca toate zilele mele sa fie asa, sa nu mai pun nici un pic de pudra, ca sa nu mai zic de nesuferitul fond de ten, poate doar basic-ul creion negru, un pic de rimel si un ruj finut.

things my mom didn’t talk to me

Posted in des photos, songs, storytelling by Adriana on August 7, 2010

Nu cred ca am fost vreodata un copil problema, eh poate doar primii 2 ani in care plangeam neintrerupt si urmatorii 15 in care refuzam sa mananc orice… dar in rest nimic grav =)) nu-mi doream lucruri scumpe si nici nu ceream, stiam cand nu se poate, dar totusi aveam de toate, de la role, la bicicleta, haine si jucarii, nu mi-a lipsit nimic.

Unui singur lucru i-am simtit lipsa, nu material, ci acel sprijin care probabil mi-ar fi facut anii adolescentei mai usori. Discutiile acelea penibile despre corpul uman, diferentele imense dintre noi, menstruatie si sex. Ai mei au considerat ca citeam destule reviste pe la varsta de 13-14 ani ca sa mai fie necesare discutiile acelea dificile, “eh lasa ca stie ea oricum”, da intradevar, chiar stiam multe lucruri, citind iti dezvolti imens imaginatia =)) iar a mea s-a dezvoltat in cel mai armonios mod posibil =))

In schimb, fiind o fata mai slabuta, mai somaleza chiar =))… nu am fost in anii adolescentei corpolenta sau “suculenta”, cum s-ar exprima unii… Daca stau sa ma gandesc acum probabil mi-ar fi placut sa stea de vorba cu mine sa-mi intareasca ceea ce eu deja credeam, ca voi ajunge la o anumita varsta si la un anumit punct in care o sa ma iubesc pentru ceea ce sunt, dar atunci, mai ales in perioada liceului a fost dificil. Eram complexata si rockarita, combinatia perfecta dupa care te poti ascunde de orice, muzica plina de ura si versuri care ma alinau, haine cat mai largi care sa-mi ascunda faptul ca sunt inalta, slaba si cam fara forme… Acum stau si ma amuz grozav de acea perioada, pentru ca de ceva ani am ajuns la acel stadiu la care stiam ca voi ajunge…. si intradevar asa e… ajungi sa te iubesti pentru cine esti si pentru ceea ce poti face, vesnic cu dorinta de mai mult, intelectual doar, nu imi voi mutila niciodata corpul, mi se pare o mare prostie, increderea in tine o ai… nu o cumperi prin intermediul unor pungi de silicon.

noapte alba la birou

Posted in storytelling by Adriana on April 2, 2010

nu este prima de acest fel si cu siguranta nici ultima, dar nu ma deranjeaza. suntem mai creative, puse pe treaba si cu siguranta intr-o singura noapte reusim sa facem mai mult decat intr-o luna intreaga. nu suntem delasatoare, but it happens.

3:29, numarul tigarilor fumate a ajuns la un numar alarmant, cafele baute… vreo trei-patru, mancare cat sa fie ok, albume ascultate pe repeat, Parov Stelar, Zero 7 si City Lounge. deocamdata sunt ok, am depasit pragul de somnolenta, ma pot descrie ca fiind chiar treaza, but my head is booming. ne mai asteapta cateva ore si plecam frumos spre casele noastre dupa o noapte in care suntem intotdeauna multumite de rezultat. we like our job and this doesn’t bother us, doar ca oarecum asteptam nerabdatoare si acele zile lejere. 

in speranta ca mai voi fi in stare sa citesc si peste jumatate de ora, va zic noapte buna, voua care stati cuminti in paturile voastre de acasa =))