friends, lovers & chocolate

the diary of that perfect couple – part 1

Posted in des photos, storytelling, the perfect couple by Adriana on September 7, 2011

In fiecare zi, pe drumul acela aglomerat dinspre locul de munca, ea isi lasa “ofurile” deoparte, le fumeaza si le expira pe geam unde acestea se imprastie alaturi de gandurile celorlalti participanti la trafic. Isi asculta muzica preferata ce reuseste intotdeauna sa o calmeze si din nou bine dispusa se pregateste de o seara relaxanta alaturi de iubit sau prieteni. In seara aceasta el este cel ales, se pregateste, se invaluie ca de obicei in esenta unuia dintre parfumurile ei indragite, “mmmm astazi vom alege ceva dulce”, isi spuse cu zambetul pe buze, iar mireasma umple camera. El are intotdeauna ceva pregatit, o cunoaste, stie ca nu gateste, dar acest aspect se compenseaza cu multe alte calitati ale ei, in frigider se afla un vin alb sec sau o sampanie fructata, iar pe aragaz sosul pentru paste cu iz de oregano te face sa inghiti in sec. Ce mai? Lui ii place sa o vada fericita, iar ea adora sa-l vada gatind. Pofticioasa din fire dar poate si putin timida, ea il priveste pe ascuns cum pantalonii se muleaza pe forme, cum parul lui are mici vartejuri in care si-ar infige degetele si cum mainile lui ar putea-o tine nemiscata daca ar dori…

A doua zi “they french kiss the morning”, cum ar spune Bon Jovi intr-una dintre melodiile ei preferate, isi pregatesc cafeaua ce miroase imbietor si usor pe o tava prinde forma un mic dejun frantuzesc precum cel pe care-l luau in localul dragut din Romana pe care-l frecventau odata. El a renuntat in a mai folosi tehnologia in pat, iar acum, spre bucuria ei, adora ziarele straine, pe care le rasfoieste comentand ultimele intamplari la nivel international, “ziarele romanesti ma scarbesc, nu ai ce citi, doar scandaluri si mult prost gust”. Ea se pierde privindu-l si nu-i vine sa creada cum e atat de norocoasa, musca din cornul cu unt si mai ia o gura de cafea…

ciao Italia, ciao bella donna

Posted in storytelling by Adriana on May 2, 2011

dupa 3-4 zile de rasfat am ajuns in Romania, mai precis in Timisoara, nu zic ca nu mi-ar fi fost dor de casa, dar sustin in continuare faptul ca m-as muta in Roma cu cea mai mare placere… cum calci pe pamant romanesc se simte o diferenta enorma… lume rea si posomorata, nu ca vecinii nostri calzi si pozitivi… ador Roma, ii ador strazile, fantanile, zumzetul pana si traficul haotic care este mult mai rau ca in Bucuresti, nu stiu de ce am avut mereu impresia ca la ei e ceva mai civilizat, m-am inselat. Soferii nu suporta scooteristii, iar din 5 masini 3 sunt lovite, nu tin cont de reguli de circulatie, nu semnalizeaza si merg pe doua benzi, dar totusi in haosul lor exista o organizare si surprinzator se circula chiar ok. oricum nu vreau sa scot in evidenta aspectele urate, ci din contra 🙂 am mancat cea mai buna mozzarela, cel mai bun prosciutto, paste delicioase si fructe prospete si CU GUST :)) in fiecare noapte am stat in alta camera de hotel si a fost fascinant 😀 am cunoscut oameni cu bani, foarte multi bani, dar care sunt de o simplitate, eleganta si bun simt cum nu am sa gasesc mai mult ca sigur vreodata in Romania… un adevarat exemplu demn de urmat…

cea mai impresionanta persoana pe care am cunoscut-o in aceste zile a fost o doamna senzationala, de o varsta ce pe mine m-a socat… Elena la 66 de ani este superba, o prezenta cu adevarat placuta,o femeie simpla si rafinata, intotdeauna ingrijita in hainele ei casual chic care ii stau atat de bine… ea m-a indragit iar asta pentru mine a insemnat enorm, mai mult ca o astfel de femeie ce are o experienta de viata si o anumita situatie materiala mi-a spus mie, un copil, ca am potential, iar cu siguranta voi face multe lucruri in viata… asta m-a socat si m-a ambitionat pana peste masura de a trai mai bine, de a nu ma mai trada singura si de a ma respecta in primul rand pentru ceea ce sunt, ceea ce port si cel mai important ceea ce gandesc…

am adorat aceasta plecare, m-am reindragostit de Roma… iar simplul fapt ca imi venea sa plang de fericire cand m-am plimbat pe strazile orasului inseamna enorm…

i’m not a parisian girl :)

Posted in storytelling by Adriana on July 21, 2010

Pe vremea cand visam la rochite roz de printesa, taiam frunze pentru papusi si credeam ca voi ajunge un vestit veterinar =)), tot ce-mi mai puteam dori era acea vacanta, pe care o vedeam doar in filme, la Paris, unde imi voi gasi acel Mister Perfect si vom trai happily ever after. Mult timp a trecut de atunci, am renuntat la acele rochite roz, mai ales in perioada adolescentei in care ascultam rock =)), mi-am dat seama ca medicina nu e de mine, iar Parisul nu mai este chiar atat de fascinant.

Recunosc ca nu as refuza o plecare, o mica vacanta de vizitare, dar nu mai consider acest loc unul magic asa cum il vedeam inainte. Am realizat ca prefer mult mai mult aerul sarat de Mediterana, cultura greceasca, pastele italienesti si plajele insorite, pline de viata. Nu mai visez la strazile laturalnice ale Champs Elysees-ului, ci doar la casutele albe specifice Italiei si Greciei.

Vreau sa ma plimb pe stradutele linistite pline de pisici care se scalda in razele soarelui lenese si frumoase, pe langa scutere si Smart-uri, imbracata in rochii vaporoase, cu palarii cu bor imens de paie sau textil, care mai de care mai colorate. Din pietele laturalnice mereu se aude muzica traditionala pe care o ador asa mult, iar miresmele mancarurilor ma vor ademeni in acele terase, pe care acum doar le visez.

Tanjesc dupa un stil de viata mediteranean…