friends, lovers & chocolate

tic tac tic tac

Posted in des photos, songs, storytelling by Adriana on August 30, 2010

trece timpul, tic tac, noi nu ramanem la fel, tic tac… suntem intr-o continua cautare a perfectiunii si a fericirii si simt cum imi da tarcoale “the wind of change”. simt nevoia sa schimb ceva, sa-mi tund parul, sa-i schimb culoarea, poate si toata garderoba de ce nu? eh, mi-as da banii pe cateva outfit-uri noi insa mmmm uite ca a venit si toamna si nu prea mi-am luat toate cele necesare, poate peste o luna-doua cand ma mai stabilizez cu banii si deja o sa fie nevoie sa trec direct pe colectia de iarna =)) ma deranjeaza ca totul survoleaza in jurul banilor, inclusiv noi… ma simt blocata in persoana care eram odata, in hainele care 50% nu ma mai reprezinta si nu pot sa merg inainte. o sa-mi petrec toamna in cizmele mele preferate de cauciuc si umbrela transparenta primita cadou… o sa ma bucur de fiecare strop de ploaie, de fiecare adiere a vantului si vartej al furtunii… ador toamna, aerul curat de bucuresti dupa fiecare ploaie racoroasa.

imi vine sa merg pe jos spre casa pentru prima oara in trei luni, sa-mi pun melodiile preferate pe telefon si sa o iau agale pe scurtul drum pe care-l am de parcurs pana acasa… sa topai din balta in balta, sa ascult katie melua – the flood in continuu si sa zambesc pe ascuns pe dupa esarfa…

Advertisements

pentru ca azi e luni

Posted in photodiary, storytelling by Adriana on February 15, 2010

sunt zile in care ma simt plouata si sunt si la propriu, in care nu prea am chef sa ma aranjez sau sa ma imbrac ok. zile in care nu ma intereseaza absolut nimic, in care plec de la birou obosita mai mult de statul cu ochii-n monitor decat de munca in sine. dar culmea ca mereu se intampla ceva care-mi schimba mood-ul, poate o melodie ascultata dimineata, care acum imi va deveni ringtone sau pur si simplu privirile admirative pe care le primesc din partea persoanelor din jur, fie ele femei sau barbati … asta ma face sa-mi doresc sa fiu tot timpul aranjata, sa am tot timpul o fata senina, nu incruntata, nu suparata.

ce este mai frumos?

sa te gandesti ca zapada iti uda parul care iese naravas de sub gluga sau sa te uiti ce frumos arata fulgii albi in parul tau castaniu?

sa te intrebi de ce naibii ninge atat si nu poti iesi cu masina sau sa te bucuri de faptul ca apuci sa mergi pe jos si astfel sa mai faci miscare? si asa consider ca stam mult prea multe ore cu fundul pe scaun.

si lista poate continua …

ps: am observat ca imi place de mine cel mai mult dimineata, nemachiata, nearanjata, ci pur si simplu dimineata …

16 octombrie

Posted in storytelling by Adriana on October 16, 2009

el a plecat pe la … well nici nu stiu prea bine cat era, poate 8, eu am adormit instant cu matza in brate, ea jucandu-se in parul meu. am visat ca il sunam si pe display’ul telefonului lui scria “puiu”, stai! e gresit! e alta poveste aici, de ce sa scrie asa ceva!? m-am trezit brusc de o sonerie…era el 🙂 cheauna de somn si de visul ciudat nu intreb nimic, raspund cuminte la intrebari, iau pisica in brate care acum dormita intinsa langa picioarele mele, dar nu am mai adormit pt ca ea avea chef de joaca. ne trezim frumos in casa goala, fara el, ne punem muzica si socializam frumos una cu cealalta, eu o gadil iar ea face tot posibilul sa nu-si bage ghearele 🙂 cred ca ii e foame :).

ma pregatesc sa plec, ma uit afara ploua dar nu e urat, intotdeauna m-am bucurat de ploaie nu stiu de ce. imi pun umbrela langa usa sa nu o uit, mai ma joc putin cu matza, imi insusesc ipod’ul lui sa nu ma plictisesc pe drum spre casa, pt ca din pacate masina nu e disponibila ceva timp, iar mintea mea e la smart-ul acela dragut vazut pe net. imi pun frumos esarfa, manusile pt ca am circulatia proasta, o pup pe mia si plec. ies din bloc ma lovesc de ploaie, la naiba am uitat umbrela 🙂 eh doar nu mai urc acum, ma pun in miscare spre metrou, dar nu merg decat vreo cativa metri si am parul ud deja, iar pana la metrou mai e. ma intorc, mia se bucura dar eu plec imediat cum iau umbrela. pe drum toata lumea zgribulita si trista, totul e gri dar mie parca nu mi se pare. imi pun muzica, dau de lenny kravitz de cateva ori si schimb pana gasesc melodiile perfecte de ploaie 🙂 eh asa da.

Tagged with: , ,