tic tac tic tac

trece timpul, tic tac, noi nu ramanem la fel, tic tac… suntem intr-o continua cautare a perfectiunii si a fericirii si simt cum imi da tarcoale “the wind of change”. simt nevoia sa schimb ceva, sa-mi tund parul, sa-i schimb culoarea, poate si toata garderoba de ce nu? eh, mi-as da banii pe cateva outfit-uri noi insa mmmm uite ca a venit si toamna si nu prea mi-am luat toate cele necesare, poate peste o luna-doua cand ma mai stabilizez cu banii si deja o sa fie nevoie sa trec direct pe colectia de iarna =)) ma deranjeaza ca totul survoleaza in jurul banilor, inclusiv noi… ma simt blocata in persoana care eram odata, in hainele care 50% nu ma mai reprezinta si nu pot sa merg inainte. o sa-mi petrec toamna in cizmele mele preferate de cauciuc si umbrela transparenta primita cadou… o sa ma bucur de fiecare strop de ploaie, de fiecare adiere a vantului si vartej al furtunii… ador toamna, aerul curat de bucuresti dupa fiecare ploaie racoroasa.

imi vine sa merg pe jos spre casa pentru prima oara in trei luni, sa-mi pun melodiile preferate pe telefon si sa o iau agale pe scurtul drum pe care-l am de parcurs pana acasa… sa topai din balta in balta, sa ascult katie melua – the flood in continuu si sa zambesc pe ascuns pe dupa esarfa…